George Spleisz

      Se poate opta pentru mediere în orice moment al procesului. Dacă părţile implicate doresc să continue procedura de mediere, iar conflictul dintre părţi se soluţionează, atunci pe baza adeverinţei eliberate, instanţa este obligată să închidă cauza cu menţiunea că litigiul a fost soluţionat prin mediere.

     Medierea violului, doar pentru latura civilă Intrarea în vigoare a Legii Medierii pentru cauzele penale a stârnit reacţii dure în rândul opiniei publice. În timp ce mediatorii puneau pe tapet varianta împăcării părţilor aflate în conflict, dar şi „avantajele medierii“ înainte de judecarea cauzei în instanţă, Organizaţiile pentru drepturile femeilor protestau, în februarie 2013 în Capitală, dar şi în Timişoara, pentru a cere eliminarea violului din Legea Medierii. „Medierea nu face decât să perpetueze mentalitatea că se poate cădea la pace cu agresorul şi că agresorul îşi poate cumpăra libertatea. Mai mult, conduce la situaţia în care victima este obligată să retrăiască oroarea violului“, explică reprezentanţii organizaţiilor. „S-a înţeles greşit că victima unui viol trebuie să recurgă în mod obligatoriu la şedinţa de mediere pentru a se împăca cu autorul infracţiunii de viol. Ceea ce este obligată persoana vătămată este să recurgă la şedinţa de informare în care are posibilitatea să afle dacă doreşte şi o altă acţiune decât cea a instanţei şi Parchetului pentru a obţine soluţia pe care o doreşte. A nu se înţelege că poate să se obţină pe calea medierii condamnarea autorului faptei.

 

      Aceasta este atribuţia autorităţilor. Sunt două variante: se poate face medierea doar cu privire la latura civilă pentru a se obţine despăgubiri sau se poate pune în discuţie continuarea sau renunţarea la a mai formula plângere penală. Dar toate acestea le poate face partea vătămată fără să fie forţată sau fără să i se inducă această idee .

      Potrivit legii, părţile sau partea interesată trebuie să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în cazul mai multor tipuri de litigii: în domeniul protecţiei consumatorilor; în materia dreptului familiei, în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; în cazurile de malpraxis, în litigiile de muncă, în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 de lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la alte proceduri prevăzute de lege.

 

      În materie penală, procedura de informare este obligatorie în cazul „infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul“, se arată în lege.